Să nu uităm că imaginea umană nu este cea cu care am venit pe lume, nuzi, ci cea cu care ne arătăm semenilor, nu numai la zile mari, dar şi în orice moment al vieţii şi care este, vrând – nevrând, propria noastră creaţie vizuală. Ca şi pictorul sau sculptorul care ne transmit mesaje prin tablourile sau statuile lor, orice om foloseşte (de obicei fără să ştie şi fără să vrea) aceleaşi mijloace de expresie, desenul, lumina, culoarea şi însuşirile prin care materialele folosite ne impresionează simţurile şi sugerează asociaţii şi metafore poetice. Citeşte mai mult ›
Articole din 2013
6 februarie 1952: după moartea tatălui său, Regele George al VI-lea, Principesa Elisabeta de Kent a fost proclamată regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Până în anul 2012, singurul Jubileu de Diamant a fost celebrat de monarhia britanică în 1897, când s-au împlinit 60 de ani de domnie ai Reginei Victoria. Citeşte mai mult ›
150 de ani de la INFIINŢAREA ASTRA. Societatea culturală Astra: preliminarii, parcurs, protagonişti›
Cel mai important membru al secţiunii istorice a Astrei era, fără îndoială, George Bariţiu, care încă din tinereţe a fost pasionat de istorie. Îşi începe activitatea istoriografică prin traducerea în limba maghiară a unei lucrări a lui Petru Maior, însă a rămas doar un amator în domeniu, ocupându-se, printre afaceri, publicistică şi procese, de evocarea trecutului. Citeşte mai mult ›
Spuneam că am avut sentimentul că l-am cunoscut pe Hans Bergel doar atunci când i-am devenit cititor. Acestei cunoaşteri i s-a mai adăugat în timp o treaptă, emoţionantă pentru mine, când i-am devenit coleg. Pentru că prozatorul şi eseistul pe care îl admiram mi-a făcut surpriza de a-mi traduce zeci şi zeci de poeme, la început fără măcar gândul publicării, din pură empatie literară, apoi devenite volumul Die Versteigerung der Ideen, lansat la Târgul de carte de la Leipzig, în 2010. Autorul şi traducătorul cărţii, prezenţi la lansarea moderată de Georg Aescht în fostul oraş est-german, aduceau, prin colaborarea şi prezenţa lor, un omagiu nu numai poeziei, ci şi acelui est-european pe care îl reprezentau şi în care supravieţuiseră artistic. Citeşte mai mult ›
Presa culturală de la finalul deceniului al cincilea şi începutul celui de al şaselea – reprezentată de publicaţii precum „Flacăra” sau „Contemporanul” – oferă cititorului actual reflexia a ceea ce dorea a fi o cultură „vie”, surprinsă în instantanee entuziaste, în realitate imaginea „îngheţată” (de adevărat Război rece) a unei culturi şi a unei prese (nu doar culturale) captive între roţile unei maşinării propagandistice. Citeşte mai mult ›
