După înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1866, românii îl alegeau pe Carol de Hohenzollern. Şi, cu toate că nu avusese niciun amestec în detronarea predecesorului său, prusacul Carol a fost primit cu răceală, mulţi văzând în el pretextul exilării fostului domnitor. Neîncrederea faţă de noul principe creştea mai ales în anii 1870-1871, odată cu acutizarea rivalităţii franco-germane şi cu înfrângerea lui Napoleon al III-lea, considerat un avocat al românilor şi un prieten personal al lui Cuza. Citeşte mai mult ›