Din statuile lui Stalin nu mai rămân decât bibelourile lui Ceauşescu

Reclamă „Femeia”, iulie 1959

Reclamă „Femeia”, iulie 1959

Porţelanurile satisfăceau uneori dorinţa de evaziune, alteori un anume gen de bovarism. Ambele tendinţe se încadrează într-un fenomen cultural care se manifestă frecvent, şi anume trecerea de la colecţionarul elistist, la colecţionismul egalitar, de masă. Ele stimulează un comportament mimetic, prin care păturile de jos ale societăţii îşi dau iluzia că participă la stilul de viaţă al protipendadei.

La un alt nivel, Angelo Mitchievici evocă interioarele de atunci, subliniind ambianţa-kitsch şi auto-mistificările la care recurgeau colecţionarii de porţelanuri:

O familie ceva mai înstărită demonstra bunăstarea prin mulţimea de bibelouri pe care le ţinea în vitrină sau căţărate pe diferite mobile. [...] Era un semn de abundenţă să ai multe bibelouri, ţinute în sufragerie, la vedere pentru musafirul invidios sau solemn-respectuos. [...] Multe, foarte multe balerine făcând figuri, o piruetă, un salt etc., dar şi doamne în rochii sofisticate de la curtea cine ştie cărui Ludovic, dacă asta mai avea vreo importanţă. [...] Spiritul mic-burghez înflorea neaşteptat în vitrinele de acasă ale măcelarilor, ale profesorilor de şcoală generală sau de liceu, ale gospodinelor – acest minunat acord dincolo de vârstă, de profesii, de hobby-uri, rococo-ul grefat în vieţi abia lizibile de apartament.

Bibeloul primit cu diverse ocazii semnifica o anume recunoaştere socială, respectul „colectivului”. Nu conta obiectul propriu-zis, ci faptul că ajunseseşi în postura de a-l primi în dar.

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1-2/2011.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

Articol scris de Andi Mihalache
Vedeţi si alte articole scrise de Andi Mihalache
Powered By DT Author Box

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii