Astra nr. 1-2/2012

Vasile Popa cutreieră străzile vechiului Bucureşti, se impregnează de spiritualitatea locului ales şi apoi îl nemureşte în culoare. Are un apetit deosebit pentru arhitectura veche. De altfel, Bucureştiul arhaic traversează opera artistului. Unele din lucrările sale pot constitui repere istorice, deoarece clădiri, străzi sau zone pictate nu mai există, fiind demolate. Clădiri demult dărâmate au fost deja imortalizate în tablourile sale: „Calea Moşilor”, „Case din mahala”, „Casa cu acoperiş verde”, „Peisaj din mahala” etc.. Citeşte mai mult ›

Textul doreşte să surprindă unele momente majore din viaţa şi activitatea emigranţilor politici greci în cele peste trei decenii de şedere obligatorie în România. Perioada abordată constituie, practic, o pagină din istoria comună a celor două popoare, insuficient cunoscută în ambele ţări. Citeşte mai mult ›

Sub zidurile Cetăţii de piatră de la Făgăraş, construită între secolele XIV-XVII, se află resturile unei alte fortificaţii din lemn şi pământ, datată în secolele XII-XIII, despre care ştim cu mult mai puţin decât despre cea care astăzi îşi primeşte tot mai mulţi vizitatori. Castelul fortificat, înscris în liniile arhitecturale ale Renaşterii transilvănene, prezintă turnuri de apărare la colţuri, iar la exterior este protejat de ziduri de cărămidă şi de un larg şanţ cu apă. Construcţia îşi leagă numele de mari personalităţi ale istoriei Transilvaniei, cum ar fi voievodul Ştefan Mailath, principii Balthazar Báthori, Mihai Viteazul, Ștefan Csáki, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rákóczi I sau Mihail Apáfi. În decursul secolelor, construcţia a servit ca fortificaţie, reşedinţă a principilor Transilvaniei, a aparatului administrativ şi militar domenial, garnizoană militară Habsburgică, Austro-Ungară şi a Regatului Român. Citeşte mai mult ›