Istoria aşa cum a fost. Spicuiri din carnetul unui pasionat „re-enactor”


Re-enactor în uniforma celui de al II-lea Reich. Cetatea Râşnov, 2010

Re-enactor în uniforma celui de al II-lea Reich. Cetatea Râşnov, 2010

Când soldaţilor li se dă liber fiecare se trânteşte, ostenit, pe unde apucă, pe iarbă, la umbra unui copac sau pe braţul de paie ce-i foloseşte drept culcuş, în cort; unii îşi aprind pipele sau îşi răsucesc ţigări din hârtie de ziar (nu sunt acceptate ţigaretele contemporane, cu filtru, decât dacă sunt pufăite pe ascuns, departe de ochiul vigilent al comandantului şi de privirile curioase ale publicului); se stă la palavre, se joacă jocuri de noroc specifice vremii (zaruri, cărţi, dame) se face roată o ploscă plină cu rachiu (fără a se face, însă, abuz de băutură căci eventualii culpabili ce ar strica ordinea riscă să fi expulzaţi din tabără şi să nu mai fie primiţi vreodată alături de foştii camarazi). Toţi participanţii trebuie să se supună, fără crâcnire, disciplinei militare, să asculte şi să îndeplinească ordinele superiorilor, să se adreseze acestora, precum şi unii altora menţionând gradul militar pe care-l deţin în acel scurt interval de timp, chiar dacă, în viaţa zilnică sunt prieteni foarte buni sau chiar rude (tată, fiu, frate sau cumnat). Pentru ca reconstituirea să fie cu totul veridică, toate elementele vieţii moderne trebuiesc excluse în decursul celor câteva zile de concentrare. Telefonul celular, ceasul de la încheietura mâinii şi bricheta cu gaz nu au ce căuta în tabără (chiar dacă unora le este greu să se despartă de ele şi recurg la tot felul de subterfugii pentru a le păstra, în cel mai bun caz, ascunzându-le în cartuşieră).

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1/2010.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

Written by Adrian-Silvan Ionescu

Preşedinte al Asociaţiei „6 Dorobanţi”

Pagini:  1   2   3 

Written by Adrian-Silvan Ionescu

Preşedinte al Asociaţiei „6 Dorobanţi”

Un comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii