Dacia medievală


 

Luncani

Luncani

Am deschis fascinanta carte a căutătorilor de comori, care nu s-au născut cu detectoarele de metale în mâini, doar după abrogarea Legii patrimoniului de către guvernul Petre Roman. Statul medieval, cu mult mai conştient şi mai puţin capitalist, înscrisese impozitarea descoperirilor socotindu-le un drept regalian. Unul dintre învingătorii de la Câmpul Pâinii, voievodul Ştefan Báthori, a fost suspectat că ar fi dosit unul dintre tezaurele dacice nedescoperite de către romani, iar jumătate de secol mai târziu, Gheorghe Martinuzzi, cardinal al bisericii romane şi tezaurar atotputernic al viitorului principat transilvan, punea fără scrupule mâna pe un alt tezaur care stârnea salivarea invidioşilor. Cei mărunţi trăitori de Ev Mediu tranzitau fără probleme „bani păgâni” (o monedă romană apare şi în cimitirul primilor colonişti din Feldioara), mult mai bogaţi în argint decât contemporanii lor, ori foloseau în bloc vechi geme şi camee romane pentru a-şi sigila documentele (marele logofăt Toma al Moldovei, decedat, pe cât se pare, după lupta de la Vaslui, din 1475, a avut un astfel de inel cu inscripţie latină şi camee antică).

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1/2010.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

 

Written by Adrian Andrei Rusu

Pagini:  1   2   3 

Un comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii