Dacia medievală


Dârlos

Dârlos

În clipa în care construcţiile de zid începeau să renască, singura deţinătoare a secretelor de edificare era biserica catolică. Ea s-a instalat odată cu aducerea ori cultivarea anume a meşterilor care aveau abilitatea de a-şi aduna inteligent materialele de construcţie. Din acelaşi punct nu putem evita o chestiune peste care s-a trecut mereu suveran: legătura dintre locul de origine al spoliilor şi noile amplasamente de fixare. Adică, în regimul de stăpânire atât de bine şi atent controlat al Evului Mediu, piatra antică era o resursă care se supunea oricărui control de bunuri naturale utile. Mişcarea spoliilor se cenzura în funcţie de stăpânii pământurilor cu asemenea comori ori de disponibilitatea aceloraşi de a le manipula comercial. Evident, în al doilea caz, este necesară lămurirea facilităţii transportului. Pentru că niciodată mijloacele de transport romane nu se comparau cu cele medievale, la care se adaugă performanţa diferită a drumurilor şi implicarea directă diferită a oamenilor.

[…]

Arhitectura gotică a înmulţit fenomenul de plantare a spoliilor, marcate clar prin calitatea şi identitatea monumentelor înglobate. Vom cita aici, fără pretenţia de a fi exhaustivi, bisericile din Abrud, Aiud, Bărăbanţ, Căvăran, Chimindia, Cisnădioara, Cladova, Cricău, Dârlos, Dealul Frumos, Gârbova, Geoagiu de Jos, Luncani, Mehadia, Mintiu Gherlei, Orăştie, Rădeşti, Sâncrai, Sebeş, Şaula, Tăuţi, Târgu Mureş, Turnu Ruieni, Văleni, Vinţu de Jos, Zlatna. La acestea se adaugă alte circa zece monumente din vechiul district haţegan: Galaţi, Haţeg, Mălăieşti, Ostrov, Sarmizegetusa, Sânpetru, Sântămărie Orlea, Strei, Streisângeorgiu.

[…]

Written by Adrian Andrei Rusu

Pagini:  1   2   3 

Un comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii