Emigranţii politici greci în România (1948-1982)


Defilare a grecilor refugiaţi în România, 1949

Defilare a grecilor refugiaţi în România, 1949

Emigranţii greci au venit în România în trei valuri. Primul l-au constituit copiii, al doilea – bolnavii şi răniţii şi al treilea val – partizanii şi bătrânii. Printre partizani s-au aflat şi liderii cei mai proeminenţi ai P.C.G., care şi-au stabilit sediul la Bucureşti, desfăşurând o intensă activitate conspirativă. Existau numeroase probleme organizatorice pe care P.C.G., în colaborare cu autorităţile române (Alexandru Moghioroş, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Petru Groza), trebuiau să le rezolve repede şi eficient.

Astfel, în ceea ce priveşte copiii, Crucea Roşie Română a acordat asistenţă umanitară, creând 12 colonii în staţiuni şi în zone unde erau clădiri libere, pentru a caza aceşti copii flămânzi, bolnavi, dezbrăcaţi, speriaţi, dezorientaţi, contribuind la alinarea suferinţelor lor. Astfel de colonii au fost la Călimăneşti, Arad, Cluj, Blaj, Orăştie, Oradea, Roman, Sinaia, Tulgheş (lângă Borsec), Paclisia (lângă Haţeg), Vaţa de Jos. România a primit cel mai mare număr de copii. Cele mai mari colonii au fost la Tulgheş şi Sinaia, fiecare cu peste 2.000 de copii, cu vârste între 1-16 ani.

[…]

În 1956, deoarece urma să se deschidă Ambasada Greciei la Bucureşti, multe dintre birourile conspirative ale P.C.G. au fost mutate la Sibiu şi Dej, pentru a nu fi urmărite de agenţii Ambasadei. La Sibiu, de altfel, într-o vilă secretă, a fost adăpostită arhiva P.C.G., în perioada 1954-1968. În 1957 se restabilesc relaţiile oficiale dintre România şi Grecia, întrerupte din aprilie 1941, creând noi probleme activităţii P.C.G..

După restabilirea relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi Iugoslavia, în 1956, mulţi slavo-macedoneni, consideraţi până atunci cominformişti de autorităţile iugoslave, s-au stabilit în Iugoslavia şi tot atunci au încetat şi lecţiile de slavo-macedoneană în şcoli.

În anii 1957-58, ultimele colonii de copii (Tulgheş, Pâclişa) au fost desfiinţate, căci copiii crescuseră şi au fost trimişi la şcoli profesionale în diferite oraşe ale României. Tot în această perioadă, copiii născuţi în România urmau cursurile şcolii, alături de copiii românilor, fără nicio discriminare sau diferenţă. Ei beneficiau, în plus, de patru ore de limba greacă pe săptămână.

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1-2/2012.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

Written by Apostol Patelakis

Salonic, Grecia

Pagini:  1   2 

Written by Apostol Patelakis

Salonic, Grecia

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii