Portul Național, din sat la CurteaDomnească şi înapoi


Sinaia – pădurea reşedinţei regale, aprox. 1913. Principele Carol, Principesa Marioara, Principesa moştenitoare Maria, Principele Nicolae şi Principesa Elisabeta (Editura ,,Cartea Românească”, Bucureşti)

Sinaia – pădurea reşedinţei regale, aprox. 1913. Principele Carol, Principesa Marioara, Principesa moştenitoare Maria, Principele Nicolae şi Principesa Elisabeta (Editura ,,Cartea Românească”, Bucureşti)

Dar ce avem noi „altfel” de arătat? Toţi străinii sunt plimbaţi la Muzeul Satului şi la Muzeul Ţăranului Român sau la echivalentele lor din provincie, iar oaspeţii se bucură nespus dacă mai întâlnesc în vreun fund de ţară pe cineva îmbrăcat în port autentic. Anul trecut, la Veneţia, unde am avut o expoziţie a colecţiei noastre la Muzeul Costumului din Palazzo Mocenigo, vizitatorii din toată lumea au fost atraşi mai cu seamă de ceea ce nu vedeau acasă la ei, de iile, fotele şi maramele pe care se îmbinau forme geometrice abstracte în ansambluri în acelaşi timp severe şi pline de demnitate, dar şi somptuoase prin strălucirea firului de aur. Ele păreau la locul lor în ambianţa palatului baroc, cu tapete de mătase şi mobile aurite şi erau greu de imaginat în sat, chiar la nuntă sau la horă. Ce fel de ţară aveţi voi, ne întrebau unii cu uimire. Într-adevăr, cum se explică aspectul domnesc păstrat în portul satelor?

[…]

La curtea domnească, apoi la cea regală, însă, portul naţional era arborat cu semnificaţia unui steag. Pentru realizarea lui a avut loc transpunerea formelor tradiţionale în alte materiale, mai fine şi mai scumpe, ceea ce le-a înzestrat cu alte calităţi, alte sugestii senzoriale, modificând însuşi personajul conturat de costum. Reginele au primit, fiecare, ca dar de nuntă, câte un costum strălucitor, cusut cu fir şi paiete, şi care era îmbrăcat, după moda zilei, de Regina Elisabeta, peste jupon cu crinolină, de Regina Maria cu corset. Aceste prelucrări ale formelor tradiţionale pentru a se integra fastului şi eleganţei curtene erau încă necesare la începutul secolului XX, pentru a semnala rangul purtătoarei. Formele amplificate ale fustelor, mânecilor sau maramei, ţesăturile din mătase, străvezii – podoabele lucitoare – ca broderiile cu mărgele şi paiete – şi bijuteriile – de la şirurile de coral la salbele din monede din aur – toate contribuiau la alcătuirea unor imagini de zâne din basme.

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1-2/2011.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

Written by Adina Nanu

Pagini:  1   2 

Written by Adina Nanu

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii