Duiliu Marcu, JURNAL -II-

Duiliu Marcu la Veneția (aprox. 1938)

Duiliu Marcu la Veneția (aprox. 1938)

Marţi, 3 februarie 1942

Audienţă la mareşalul Antonescu. Fiind informat că doreşte să se facă oarecari modificări la etajul I al Ministerului Afacerilor Străine, în curs de execuţiune, şi fiind convins că inginerul V/asilescu/, intrigant şi inamic, îl duce în eroare, am solicitat o audienţă de lucru. Cu o lună de zile /în urmă/, trimisesem un memoriu mareşalului prin care mă plângeam de intrigăria şi calomniile unor oameni din jurul său, îi arătam toată deznădejdia mea, disperarea faţă de acuzaţiile ce mi se aduc şi care ating cinstea mea şi solicitam o singură favoare, o anchetă!
La cererea mea, aflasem doar că mareşalul a citit memoriul şi a pus această curioasă rezoluţie: „Nu mă amestec în cearta dintre oameni, aprob facerea anchetei cerute”, şi întreaga cestiune s-a trimis ministrului Lucrărilor Publice.
Nu am intrat în audienţa de azi, care a durat de la
6 ½ – 8.20, cu intenţia de a mai deschide această cestiune sau a mă plânge în contra intrigantului inginer
V/asilescu/, în aceste momente, mai ales, când mareşalul are atâtea alte preocupări şi griji.
Ca întotdeauna, mareşalul, cu figura şi ţinuta, pe cât de simplă pe atât de occidentală, adică fără morgă, aproape prietenos, apropiat, m-a primit în salonul de lucru (cu lambriuri bois de rose), opera mea.
Mi-a spus de la început că, cu toate preocupările mari ce are, mi-a citit memoriul şi l-a impresionat desperarea mea. „Dumneata ştii câte am avut eu de suferit, intrigă, calomnie, răsturnări şi nu m-am dat bătut, am luptat. Viaţa este o luptă”.
Încercând a-i spune câtă răutate este şi intrigă, mi-a răspuns: „Înainte de a fi Conducător, eram îngrozit de intrigile şi invidiile din armată şi credeam că nicăieri nu este aşa! De când sunt Conducător, m-am convins că situaţia în armată este cea mai bună, faţă de ceea ce se întâmplă la medici, la dumneavoastră arhitecţii etc. Singura consolare este că în toate ţările se întâmplă cam tot aşa. Aşa asistăm în Germania, unde se critică şi se invidiază, totuşi naţiunea merge înainte victorioasă”.
I-am spus că tocmai ca să mă apăr contra calomniatorilor i-am adus acel memoriu, din teama ca din calomnie să nu rămână ceva…
La care mi-a răspuns: „Dar crezi dumneata că eu mă las influenţat de calomnie? Când ai şti dumneata câte plângeri am primit în contra dumitale, că te-ai îmbogăţit şi multe altele. Dar eu le-am luat în serios? Bineînţeles că dacă se aduc acuzaţii precise, sunt dator să fac anchetă. Dar controlul şi ancheta nu trebuie să ne supere, şi eu am lunar un controlor din partea Înaltei Curţi de Casaţie, care examinează toate cheltuielile mele, deşi nu sunt obligat să fac acest lucru, dar voiesc să dau exemplu”.

[...]

Marţi, 29 iunie 1943

Bietul coleg şi prieten, Horia Creangă, a plecat la Viena pentru a-şi îngriji sănătatea atât de şubrezită în ultimul timp. Se spune: abuz de mâncare, abuz de băutură, abuz de tutun şi de femei. Are 30 tensiune, a slăbit încât este de nerecunoscut. A dus o viaţă dezordonată. Păcat, căci îl socotesc ca unul din cei mai mari arhitecţi ai noştri, talentat, cinstit şi având curajul părerilor sale.

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 1-2/2012.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.

Duiliu Marcu
Articol scris de Duiliu Marcu
Vedeţi si alte articole scrise de Duiliu Marcu
Powered By DT Author Box

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii