Duiliu Marcu, JURNAL -I-

Mărturii neştiute ies continuu la iveală din tainiţele arhivelor ori din case particulare. Este şi cazul unui fragment de jurnal – din anii 1941-1951 – al marelui arhitect Duiliu Marcu (1885-1965). Cu studii strălucite la Şcoala Naţională de Belle Arte din Paris, promotor al unor concepte clare şi logice în arhitectură, el şi-a înzestrat ţara cu edificii rămase emblematice pentru perioada interbelică. Amintim aşa, doar pentru Bucureşti: Biblioteca Academiei, Ministerul Transporturilor, Academia Militară, Palatul CAM (azi Ministerul Industriei), Palatul Victoria ş.a. Apoi Pavilionul României la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1937. Profesor la Şcoala de Arhitectură, preşedinte al Uniunii arhitecţilor, Duiliu Marcu a influenţat decisiv domeniul atât de variat şi expresiv al construcţiilor civile din România.
Georgeta Filitti

Palatul vechi al Ministerului de Externe şi palatul nou al Ministerului de Externe (în prezent Palatul Victoria), aflat în construcţie, şi macheta monumentului Regelui Ferdinand I, mai 1939, colecţia Mădălin Ghigeanu.

Palatul vechi al Ministerului de Externe şi palatul nou al Ministerului de Externe (în prezent Palatul Victoria), aflat în construcţie, şi macheta monumentului Regelui Ferdinand I, mai 1939, colecţia Mădălin Ghigeanu.

Finele anului 1940

Mi-am scris la întâmplare şi la repezeală unele note, fără nici o preocupare literară sau măcar grijă redacţională. Mai mult un prilej de a sta de vorbă cu mine însumi – mai ales în numeroasele ore de tristeţe şi chiar de descurajare.

Căci, deşi am înfruntat viaţa, mergând drept înainte la luptă dreaptă – cu încredere în mine şi cu un curaj nelimitat – totuşi am avut multe decepţii şi amărăciuni. Sau tocmai pentru aceea? Nu am făcut rău nimănui – dar mi s-a făcut mult rău – invidia, ura, gelozia sunt zestrea sufletelor meschine şi inteligenţelor inferioare.

[...]

8 octombrie 1941

Alaltăieri, duminică, 6 octombrie, când am fost să inspectez moşia mea de pe malul Prutului, am găsit alt dezastru: tunurile bolşevice au bombardat de pe celălalt mal al Prutului acareturile mele; mi-au lovit în plin magazia de cereale, în care încăpeau 100 de vagoane. Mi-a găurit conacul şi clădirea administraţiei, mi-au ars clădirea de locuinţă a xxxx. Mi-au lovit copacii, vitele şi mi-au făcut pâlnii în şoseaua din faţa casei. Ca prin urechile acului am scăpat neatins, strecurându-mă între 2 bombardamente. De îndată ce am plecat de la moşie, la insistenţele unui ofiţer de acolo, fugind cu maşina, bombardamentul a fost reluat.

Iată de ce le spuneam că anul 1941 îmi pare teribil de greu. Şi mă gândesc că mai sunt încă 6 luni din acest an /sic!/ şi câte, câte încă mai pot veni!

Dumnezeule, ajută-mă!

[...]

Articolul integral îl puteți citi în revista ASTRA nr. 3-4/2011.Vedeți punctele de distribuție ale revistei.


Duiliu Marcu
Articol scris de Duiliu Marcu
Vedeţi si alte articole scrise de Duiliu Marcu
Powered By DT Author Box

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

* Câmpuri obligatorii