Vladimir Udrescu

Pro Saeculum, nr. 3-4/2017, p. 118-121

Steaua, anul LXVII, nr. 10 (816), octombrie 2016

Pentru cei care ne interesăm, cît de cît, de mişcarea literară a Braşovului, numele scriitorului Nicolae Stoie se impune ca o evidenţă, fiind primul care ne vine în minte, cu o aceeaşi valoare localizantă, încît numele oraşului şi cel al scriitorului sunt interşanjabile, se luminează reciproc. Şi aceasta nu din considerente extraestetice (am fost colegi de facultate, participam la cenacluri literare improvizate în sălile de cursuri şi seminarii), ci fiindcă el se găseşte viu implicat în toate manifestările literare care se petrec la poalele Tîmpei.

Din aceste motive, cartea lui recentă, Astra 50. Etapele unui parcurs sinuos reconstituite din interior (Biblioteca judeţeană „George Bariţiu”, 2016) trezeşte un interes aparte, tocmai fiindcă lucrurile sunt văzute „din interior”, deci în cunoştinţă de cauză, sunt aduse argumentele diferitelor întîmplări, la care a participat ca un factor activ, deschis spre înţelegerea lor. La revista Astra s-a dovedit a fi un glas autorizat al mişcării literare braşovene. A fost redactor şi redactor-şef, a luat parte la şedinţele cenaclurilor literare, a întreţinut relaţii cordiale cu ceilalţi condeieri braşoveni, cu cei din alte oraşe ale ţării. Noi, foştii lui colegi de facultate, cînd ne gîndim la el, avem clar în minte debutul lui literar, consistent şi afirmat pe spaţii generoase în Tribuna clujeană, fervoarea cu care întreţinea dorinţele noastre de afirmare, ale începătorilor.

Aşadar, este cel mai îndreptăţit să radiografieze „din interior” Astrele braşovene (într-o vreme, apăreau două – sau trei? – reviste, concomitent şi cu acelaşi titlu, cu grupele lor de simpatizanţi/colaboratori neagreîndu-se şi atacîndu-se reciproc). Ca urmare, o face cu un ochi deschis spre bucătăria redacţională, de unde ne dă, nouă, lectorilor, amănunte picante despre viaţa de zi cu zi, despre întîmplări intime ale celor care se perindau pe-acolo. Despre Astra „de bază”, sumarul inseriază cîteva capitole semnificative: etapa 1966-1973, experimentul memorabil al Astrei literare, etapa 1981- 1989 şi tranziţia de mai apoi, Astra după 2010. Fac deliciul unei lecturi scrîşnite cele spuse de autor în capitolul „Astra în ochiul invizibil al securităţii” şi al unei lecturi destinse imaginile fotografice ale Astrei. Excursul bilanţier se rotunjeşte cu „Bibliografia” dată şi cu „Indicele de nume”.

Nicolae Stoie, Astra 50. Etapele unui parcurs sinuos reconstituite din interior, Brașov, Biblioteca judeţeană „George Bariţiu”, 2016

Viața românească, nr.9/2016, p.122-124

Braşovul este un important centru al presei literare româneşti; în oraşul de la poalele Tâmpei apar la începutul secolului al XIX-lea primele publicaţii româneşti şi timp de un secol şi jumătate, aşa cum ne spun dicţionarele de presă literară românească, au apărut aici aproximativ 50 de reviste literare. Cea mai importantă revistă literară a Braşovului postbelic este Astra, de la a cărei apariţie s-au împlinit de curând 50 de ani. Aniversarea acestui semicentenar este marcată de o monografie scrisă de poetul Nicolae Stoie. Făcând parte din generaţia ’60 a poeziei contemporane, Nicolae Stoie, absolvent al filologiei clujene în 1965, la fel ca alţi tineri scriitori studenţi care au publicat frecvent în revistele clujene, a optat pentru cariera ziaristică. A lucrat mai întâi la ziarul Drum nou din Braşov, iar de la apariţia Astrei, la 20 iunie 1966 – a fost redactor, o perioadă redactor şef la această revistă, şi din nou redactor, cu unele intermitenţe până în anul 2010. Aşa că are toată îndreptăţirea să spună în subtitlul cărţii că reconstituie „parcursul sinuos” al revistei din interior. Dincolo de omagiul aniversar se adaugă o motivaţie sentimentală: pe tabloul de absolvire al liceului sibian „Gheorghe Lazăr”, liceenii au ales ca motto dictonul latin „per aspera ad astra” („pe căi aspre către stele”), în care, acum retrospectiv, citeşte o stranie premoniţie. De Astra se leagă o însemnată parte a biografiei poetice a acestui autor, care nu de puţine ori a avut de înfruntat vitregiile contextului istoric. Apoi, a scris şi din dorinţa de a corecta unele erori informaţionale, sau de a tempera unele excese subiective şi accente maliţioase (v. cărţile memorialistice ale lui Daniel Drăgan şi Mircea Valer Stanciu).

De obicei monografiile unor reviste sunt aride prin erudiţia pe care o afişează. Condeiul lui Nicolae Stoie fereşte lectura de acest pericol, scriind alert şi alcătuind „un fel de roman” al revistei braşovene. Capitolele înseşi, prin titlurile lor, sugerează această structură romanescă şi parcursul sinuos cu înălţări şi căderi al revistei. După reconstituirea contextului social, istoric şi cultural de după 1965, în care se remarcă o anume bogăţie revuistică, apărând publicaţii literare în principalele oraşe ale ţării, unele dintre acestea reluând titlurile vechilor publicaţii, autorul fixează tatonările, indeciziile şi amânările apariţiei primului număr al revistei, care la propunerea unuia dintre redactori, Mihai Nadin, primeşte numele Astra. Revista apare în sfârşit la 20 iunie 1966. Prima etapă, 1966-1973, e caracterizată prin colaborări eclectice, publică aici poeţi şi prozatori din diferite generaţii şi e de reţinut un experiment memorabil propus de Mihai Nadin, de apariţie a suplimentului Astra literară tocmai pentru a contracara intruziunea tot mai accentuată a paginilor economice şi social-politice în sumarul revistei. Şi tot cu acelaşi scop se înfiinţează rubrica „Poezia lunii”, încredinţată la început poetului Virgil Teodorescu, precum şi publicarea unui mare număr de inedite, mai ales despre trecutul istoric şi cultural al Braşovului. A doua etapă, 1973-1981, se caracterizează printr-o periodicitate aleatorie, iar revista devine un supliment al ziarului judeţean de partid Drum nou, aşa că numărul 100, ce ar fi trebuit să fie unul festiv, „este sărbătorit cu steagul în bernă” – după cum spune Nicolae Stoie. Intrarea revistei într-o etapă nefastă este anunţată de întreaga configuraţie a paginii, de ilustraţii şi articole festiviste precum: Nicolae Ceauşescu adresându-se oamenilor muncii braşoveni, Să nu rămâi cu nimic dator faţă de patrie, Ce stil de viaţă profesăm, Comportament ecologic. Excepţie în aceste pagini anoste face dezbaterea Literatura pe care o edităm. Cea de a treia etapă, 1981-1989, când redactor-şef este Daniel Drăgan, aduce redobândirea periodicităţii lunare, o rubrică de succes, „Poemul comentat”, în cadrul căreia şi-au făcut ucenicia câţiva semnatari ce au devenit peste ani critici literari cunoscuţi. Un merit al revistei în această perioadă constă în curajul de a publica tineri scriitori optzecişti stabiliţi ca profesori la Braşov: Alexandru Muşina,
Gheorghe Crăciun ş.a. Urmează după 1990 o „perioadă de tranziţie” în care se succed câţiva redactori şefi care încearcă să redreseze prestigiul revistei, iar între 1998-2000 este „etapa celor două Astre”, dar şi acestea cu slab ecou în revuistica postrevoluţionară. În fine, după o pauză de 6 ani, urmează între 2006-2009, „Astra lui Doru Munteanu”, când revista braşoveană trăieşte poate cea mai fastă etapă din istoria ei. Are un sumar bogat şi divers, colaboratori de prestigiu, o excelentă prezentare grafică şi se bucură de aprecierea criticii literare şi a cititorilor. O nouă sincopă în apariţie, de data aceasta numai de un an, ca după 2010 monografistul să înregistreze „o reinventare spectaculoasă”, Astra – ca „Supliment – Literatură, Arte şi Idei” editat de Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu”.

Nicolae Stoie nu se opreşte numai la istoricul publicaţiei ci prezintă „Astra dincolo de spaţiul tipărit”, cu împlinirile ei cultural-artistice în viaţa comunitară prin: Serile Astrei, Cenaclul Astrei, Premiile Astrei (iniţiator acelaşi Mihai Nadin), Colocviul revistelor de cultură etc. Paginile 184-212 consemnează ecourile favorabile în presă ale Astrei în diferitele ei etape de apariţie. Un capitol ce se citeşte ca un fragment de roman poliţist (nu este Nicolae Stoie şi autor de romane poliţiste?) prezintă imaginea Astrei în ochiul invizibil al Securităţii, publicând note informative ce-i vizau pe câţiva dintre colaboratorii şi redactorii revistei: Ştefan Baciu, Friederich Bömches, A.I. Brumaru, Vasile Gogea, Darie Magheru, Alexandru Muşina, Emil Poenaru, Nicolae Stoie, Szemlér Ferenc. Paginile şi imaginile foto din arhiva Astrei, unele dintre acestea din arhiva personală a autorului, sunt utile fără îndoială istoriei literare, pentru că scrisorile sunt semnate de Nichita Stănescu, Angela Marinescu, Ştefan Baciu, Leonid Dimov, Mircea Horia Simionescu şi un spiritual catren, ca o recompensă acordată de Nina Cassian redactorului Nicolae Stoie pentru invitaţia la „Serile Astrei”: „Pe-aceste acolade şi rocade/ pe care unda înserării cade,/ închin acest catren, de bună voie,/ redactorului Nicolae Stoie”.

Gazeta de Maramureș, vineri, 23 septembrie 2016

În iunie 1966 intra în peisajul cultural românesc revista „Astra”. Apărea la Braşov, oraş în care a excelat eminentul şi elocventul George Bariţiu, părintele presei româneşti transilvănene… Oraş în care, potrivit Dicţionarului presei literare româneşti (I. Hangiu), au crescut, în timp, la lumina inspiraţiei româneşti, peste 50 de publicaţii culturale şi literare.

Se împlinesc, aşadar, anul acesta, 50 de ani de la punerea temeliei acestui „bastion literar”, iar colegii de la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” ne-au dăruit cartea lui Nicolae Stoie, ASTRA – 50. Etapele unui parcurs sinuos, reconstituite din interior, pe care au editat-o cu această ocazie istorică. Este o monografie temeinică, de peste trei sute de pagini, cu documente inedite, o istorie concretă şi corectă, însoţită de toate argumentele, inclusiv de un indice de nume ce se dovedeşte foarte util.

De remarcat că, printre directorii şi redactorii-şefi ai publicaţiei, se găseşte şi A. I. Brumaru, născut la Strâmtura, Maramureş, redactor-şef între 1990-1991, 1995-1997 şi 1998-2000, cel de-al doilea mandat fiind exercitat sub directoratul academicianului Alexandru Surdu, conducător de doctorat în filosofie la Baia Mare şi, în prezent, vicepreşedinte al Academiei Române. Între 1980 şi 1990, la revistă a funcţionat ca redactor-şef Daniel Drăgan (1935-2016), care a avut, de asemenea, legături strânse cu Maramureşul, unde, sub conducerea prof. Augustin Botiş, a lansat, de mai multe ori, numere deosebite din această revistă, care, în acea vreme, ajungea prin Baia Mare în sute de exemplare. Am fost şi eu prieten cu Daniel Drăgan, am avut mai multe întâlniri la Clubul studenţesc şi foarte mulţi studenţi din vremea aceea au ajuns exponenţi de seamă ai literaturii actuale (Adrian Oţoiu, Ioan Es. Pop, Radu Macrinici, Ciprian Chirvasiu, Nicolae Scheianu ş.a.).

Între 1992-1993, redactor-şef a fost poetul, prozatorul şi criticul literar Vasile Gogea, născut în 1953, la Sighetul Marmaţiei. Din 2010, revista „Astra” face parte din organigrama Bibliotecii Judeţene Braşov, coordonator fiind chiar directorul acesteia, Daniel Nazare, un foarte bun prieten şi colaborator al nostru şi un îndrăgostit de valorile Maramureşului. Printre conducătorii publicaţiei îl regăsim şi pe Dan Tărchilă, colaborator al Teatrului Dramatic Baia Mare, care a scris, la solicitarea unor intelectuali băimăreni, piesa „Vasile Lucaciu”.

În paginile cu „indice de nume” îi mai găsim menţionaţi pe: George Boitor, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ioan Groşan, Vasile Igna, Ion Iuga, Nora Iuga, Al. Ivasiuc, Grigore Leşe, Mihai Olos, Mircea Petean, Irina Petraş, Ioan Es. Pop, Ion Pop, Simion Pop, N. Steinhardt, Laurenţiu Ulici…

O carte deosebit de interesantă, ce cuprinde, sintetic şi armonios, „istoriile” celei mai importante reviste culturale braşovene din perioada postbelică.

Euphorion, anul XXVII, nr.3/2016, p.97

O carte de referinţă pentru cercetătorii presei culturale româneşti, Astra 50. Etapele unui parcurs sinuos reconstruite din interior de Nicolae Stoie (Braşov, Biblioteca Judeţeană George Bariţiu, 2016), reface istoria revistei braşovene „Astra” pe parcursul celor cincizeci de ani existenţă, pe baza unei riguroase documentări. Autorul cărţii, fost redactor şef al revistei, îşi motivează efortul, concretizat în 339 de pagini, nu doar prin legătura sentimentală, consecinţă firească a celor 15 ani ca redactor, dar şi ca intenţie de corectare a unor informaţii eronate puse în circulaţie prin dicţionare sau lucrări de specialitate. 

O carte, după cum anunţă titlul, ce oferă o viziune din interiorul redacţiei, de pe poziţia protagonistului şi martorului direct al aventurii publicistice. În consecinţă, monografia atipică prilejuită de împlinirea unei jumătăţi de veac de la apariţia primului număr al revistei „Astra”, semnată de Nicolae Stoie şi editată în condiţii grafice excelente de Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov, sub direcţia lui Daniel Nazare, impresionează prin exigenţa autorului în intenţia sa de obiectivitate faţă de obiectul cercetat, concretizată în riguroasele trimiteri bibliografice pentru orice detaliu (dicţionare, istorii literare, lucrări, teze de doctorat, articole) sau în completările ce corectează erorile publicate anterior.

Autorul îşi pune în valoare experienţa de publicist ce ştie informa succint, dincolo de interesul său imediat, din perspectivă comparatistă. Revista e situată în context cultural naţional, alături de altele apărute în aceeaşi perioadă, care s-au menţinut până azi: „Familia”, „Ramuri”, „Tomis”, „Argeş”, „Orizont”, sunt comentate dificultăţile inerente ale începuturilor revistei, cu redactori braşoveni tineri, fără autoritatea unor cărţi publicate, fără o personalitate marcantă care să-i imprime un program şi spirit critic.

Cartea îmbină citatul, invocat ca argument de autoritate, cu comentariul liber al publicistului ce cunoaşte din experienţă jocurile de culise şi nu se sfieşte să le dezvăluie şi nici să corecteze orice eroare, nu cu maliţiozitate, ci de dragul restabilirii adevărului istoric. Nicolae Stoie reliefează strategia publicistică din prima etapă, 1966-1973, pentru promovarea unei literaturi originale, depăşirea spiritului provincial şi înscrierea revistei în contextul naţional prin atragerea unor colaboratori importanţi: Ana Blandiana, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Mircea Ciobanu, Nicolae Prelipceanu, Ion Horea, Dumitru Radu Popescu, Eugen Barbu, Sorin Titel, Nicolae Balotă, Şerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Mircea Braga, Dan Cristea etc. Surprinde, de asemenea, efectul negativ al subordonării obligatorii a revistei dezideratului ideologic după 1971, dar şi preocuparea redactorilor de a atenua presiunile şi „ingerinţele forurilor tutelare în orientarea şi alcătuirea sumarelor”. Nicolae Stoie deconspiră, de asemenea, „detalii despre cursa cu obstacole” a textelor trimise la redacţie, unele nepublicate, le reproduce parţial, alături de scrisori şi facsimile semnate de Leonid Dimov, Angela Marinescu, Mircea Horia Simionescu.

Din 1972, apare (la iniţiativa lui Mihai Nadin) un supliment literar al revistei, „Astra literară”, din dorinţa de „a proteja literatura de imixtiunile tot mai agresive ale ideologicului”, „singura publicaţie periodică braşoveană exclusiv literară între 1944-1989”, căreia i se consacră un capitol special. De altfel, întreg parcursul sinuos al revistei „Astra” este evaluat critic, cu plusuri şi minusuri, printr-un comentariu inteligent, succint, al evenimentului istoric cu reverberaţii negative asupra culturii, cazul „Astrei” fiind edificator pentru toate revistele din ţară. Autorul cărţii nu menajează pe nimeni, nici măcar pe el însuşi în calitatea sa de redactor şef.

După 1990, revista îşi continuă drumul dificil, se readaptează, îşi caută stabilitatea în noul climat cultural postdecembrist, îşi asigură prestigiul prin colaborarea unor scriitori contemporani importanţi. Din 2010, „Astra” trece sub egida Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” şi apare într-o nouă serie. Literatura va trece în suplimentul „Astra. Supliment. Literatură, arte şi idei”, o revistă autonomă, în format elegant, ilustrată de artişti plastici, coordonat de Dina Hrenciuc, redactor şef, în care semnează scriitori şi critici din eşalonul întâi: D. C. Mihăilescu, Alexandru Cistelecan, Octavian Soviany, Alexandru Matei, Gabriela Adameşteanu, Norman Manea, Monica Pillat, Nora Iuga, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Ioan Es. Pop, Alexandru Muşina, Andrei Bodiu, Aurel Pantea şi alţii.

Într-un capitol special (pp. 151 – 183), Nicolae Stoie reconstituie, cu amănunte captivante, implicarea „Astrei” în viaţa comunitară: „Serile Astrei”, după 2010 „Serile Bariţiu”, patronate de Dina Hrenciuc, Cenaclul Astrei, Premiile Astrei, Colocviul Revistelor de Cultură, Cărţile Astrei. Nu omite percepţia „Astrei” în publicaţiile literare importante („România literară”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Familia”, „Contemporanul”, „Cronica” „Argeş”, „Arca”, „Nord literar”, „Dilema Veche”), reproducând paginile cu aprecieri/critici vizând conţinutul revistei. Apoi, imaginea revistei este surprinsă şi în „ochiul invizibil al securităţii” prin reproducerea unor note informative şi fragmente din dosarele întocmite de securitate, iar capitolul Imaginea „Astrei” în obiectivul aparatului de fotografiat sporeşte atractivitatea cărţii prin câteva fotografii preluate din paginile revistei (întâlniri, evenimente, prezenţe importante la întâlnirile „Astrei”) şi facsimilele unor scrisori şi texte inedite semnate de personalităţi literare: Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Horia Simionescu, Angela Marinescu, Ştefan Baciu, încheindu-se cu o succintă prezentare, în fişe bio-bibliografice, a directorilor şi redactorilor şefi ce s-au perindat la conducerea revistei.