Saloanele anuale 2013


Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani, Salonul anual s-a desfăşurat în mai multe etape, spaţiul de expunere fiind prea puţin generos pentru a putea cuprinde în totalitate creaţia plastică a unui întreg an şi din toate domeniile: pictură, sculptură şi ceramică, grafică şi arte decorative.

 

Veronica Bodea Tatulea – Salon 2013

Programul expoziţional a început la finele lunii decembrie 2012 cu Salonul tematic Pătratul 40 x 40, după ce în anii precedenţi s-au experimentat şi Format A4 sau Format A3. Întotdeauna un Salon tematic s-a constituit într-o provocare pentru artiştii care trebuie să abordeze subiecte ce uneori nu intră în cercul lor de preocupări, iar a fi constrâns să accepţi a te desfăşura creator pe o dimensiune strict impusă pare deseori mai greu decât ne-am putea imagina. Este de la sine înţeles faptul că fiecare creator are o dimensiune optimă pe care se poate desfăşura compoziţional iar dialogul său cu noua formă şi conţinutul pe care îl adăposteşte se constituie într-o experienţă perceptivă provocatoare. Reuşita celor 51 de expozanţi a constat în asumarea cu modestie dar şi cu plăcere a jocului în limitele impuse dar cu aspiraţie spre valoare. S-a manifestat capacitatea lor de a sintetiza diversitatea disponibilităţilor într-o exprimare personală şi de a le adapta la suprafeţele reduse impuse, fără a se face simţită diferenţa între generaţii, seniorii alăturându-se cu succes celor tineri în această experienţă. Acest gen de expoziţii este o ilustrare a faptului că orice formă expresivă autentică îşi are partea ei de joc, partea ei în aparenţă liberă de orice constrângere şi perfect gratuită, o libertate care de fapt nu este reală, ea fiind nevoită să evolueze între nişte cadre extrem de rigide şi care nu sunt altceva decât coerenţa internă a obiectului artistic.

 

Veronica Bodea Tatulea – Salon 2013

Atelier 35 a ilustrat căutările încă diverse, încă neaşezate în tipare, mobile şi multiple ale tinerilor artişti care formează un grup mai degrabă tocmai prin diversitatea direcţiilor, a viziunilor şi manierelor diferite de lucru. Cei 19 artişti au expus pictură, grafică, sculptură, lucrări de valoare certă care au reuşit să-şi caracterizeze autorii, dar nu s-a pus problema unei încercări a forţelor, nefiind necesară o comparaţie între ceea ce ne-au prezentat aceşti tineri şi oferta generaţiei mature. Următoarea etapă, Salonul de pictură şi sculptură, creionează, ca de obicei, o imagine echilibrată a producţiei pictorilor braşoveni. Este vorba despre o ilustrare a manierelor deja stabilizate ale majorităţii artiştilor, mai ales din generaţia matură. Expoziţia nu oferă surprize, ci consolidează preocupări cunoscute. Cei 29 de artişti expozanţi la acest Salon se pot bucura de a fi creatori pe deplin înţeleşi de iubitorii operei lor. Din oferta lor plastică este exclusă orice sofisticare ce ar fi putut rezulta din eforturi cognitive sau reverii conştientizate care să fi precedat actul simplu al pictării. Fie că realcătuiesc imaginea unui loc sau a unui obiect care le-ar fi putut pricinui cândva un moment de revelaţie, fie că pictează pur şi simplu motivul pe care îl au în faţa ochilor, expozanţii de astăzi nu par să aibă ezitări şi nelinişti, ci merg întotdeauna drept la ţintă, asigurându-şi efectul maxim pe care datele de pornire îl făceau previzibil. Este aici o simplitate eficientă a comunicării, bazată pe sintetismul mijloacelor de reprezentare picturală şi pe siguranţa dozării accentelor. Tematica este destul de variată, dar peisajul se dovedeşte încă odată extrem de sugestiv pentru pictorii braşoveni, oferind o varietate practic nelimitată a motivelor. În maniere stilistice dintre cele mai diverse, în raporturile lor cu natura, fiecare şi-a formulat propriile ipoteze, evidenţiindu-se, de la caz la caz, fie o o poetică de tip tradiţional, fie o alta sugestionând simboluri şi interpretări culturale. Unii au pictat ceea ce au văzut, alţii ce au gândit despre ce au văzut, distanţa de la a privi la a vedea a fost parcursă în chip diferit, varietatea reacţiilor la motiv fiind şi semnul benefic al personalităţii fiecăruia. O anume reacţie empatică poate fi lesne identificabilă şi de aceea cam toate aceste picturi se potrivesc cu prezenţa lor în intimitatea căminului unui amator de artă, împăcând atitudinea meditativă cu apetitul de cuprindere a varietăţii lumii, fără să-l înstrăineze pe privitor de intimitatea tihnită pe care i-o poate oferi, în fiecare seară, fotoliul său preferat aşezat în faţa tabloului preferat.

Pagini:  1   2 
Articol scris de Veronica Bodea Tatulea
Vedeţi si alte articole scrise de Veronica Bodea Tatulea
Powered By DT Author Box

Un comentariu

Lasă un comentariu