Lansare de carte prin lunetă

Marin Mălaicu – HondrariCând am intrat în Librăria Şt. O. Iosif, în seara zilei de 10 octombrie, am lăsat în urmă toate stereotipurile. Ne întâlneam cu Lunetistul şi trebuia să fim cât mai discreţi.

Andrei Bodiu – moderatorul evenimentului – a mărturisit că, deşi, la început situaţia aceasta cu lunetistul i s-a părut un clişeu, cunoscându-l pe Marin Mălaicu – Hondrari, se aştepta la un artificiu. Şi bineînţeles că astfel de artificii există pe tot parcursul cărţii. Aşa aflăm, în final, că acela care spune povestea este altul decât cel care părea să spună povestea până în acel moment. Moderatorul a semnalat şi o miză dublă a romanului: o dată, o scriitură accesibilă care să faciliteze o eventuală traducere în limbi de circulaţie, iar pe de altă parte, o extraordinară evocare a copilăriei şi adolescenţei dintr-un mic oraş românesc, copilărie trăită într-o stare de sărăcie lucie, cu un tată alcoolic şi cu o mamă disperată din cauza patimei soţului. În finalul expozeului, Andrei Bodiu a mai adăugat şi că lectura propriu-zisă este una complexă, autorul utilizând formula postmodernă a oferirii mai multor niveluri de lectură pentru public foarte diferit. El poate fi citit şi de cei care caută un roman poliţist, poate fi citit şi de cei cărora acest lucru nu le spune mare lucru, poate fi citit şi de cineva care caută o poveste de dragoste şi poate fi citit şi ca un întreg, ţinând cont de modul savant în care e atacată naraţiunea.

Marin Mălaicu – HondrariA urmat al doilea vorbitor. Adrian Lăcătuş l-a încadrat pe Marin Mălaicu – Hondrari în tipologia romancierilor de cursă lungă, adică a romancierilor foarte stăpâni pe instrumentele lor, apoi a precizat că această ipostază a lunetistului fascinează în mod vădit imaginaţia cinematografică şi literară. A mărturisit că au fost filme celebre care i-au venit în minte, în care tipul dur, dar în acelaşi timp sensibil, este foarte atent la detaliile lumii nu doar prin lunetă, ci şi prin percepţiile concrete pe care le are în relaţia cu celelalte personaje. A evocat şi un film – Léon, pelicula cu Jean Reno.

În final, Marin Mălaicu – Hondrari a precizat că, la prima lansare a romanului la Bucureşti, Laura Albulescu şi Radu Paraschivescu au ajuns la concluzia că lunetistul e de fapt autorul. Oricum e nevoie de precizia unui lunetist ca să poţi scrie ceva, a adăugat Marin Mălaicu – Hondrari, indiferent că e vorba de poezie sau proză. De obicei autorii nu trebuie să vorbească despre cărţile lor, cel mult să citească o pagină, aşa că în final scriitorul a delectat publicul din sală cu lectura unui fragment din proaspătul său roman.

Articol scris de Dan Tabac
Vedeţi si alte articole scrise de Dan Tabac
Powered By DT Author Box

Un comentariu

Lasă un comentariu