Daniel Vighi şi Viorel Marineasa la Braşov

Încă din posterul de prezentare al lansării de la Okian, de la sfârşitul lui aprilie, aflam despre interesanta relaţie de prietenie dintre Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, dar şi despre implicarea acestora în proiecte comunitare şi în acţiuni civice. Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic/ Memorator pentru tanchişti şi Aleea din Parc erau prezentate ca fiind două cărţi experiment cu puternice tentacule în viaţa socială  timişoreană şi nu numai.

Vorbitorii de la lansare – Adrian Lăcătuş, Georgeta Moarcăs, Romulus Bucur şi moderatorul Andrei Bodiu au disecat, rând pe rând, cele două noutăţi editoriale ale scriitorilor timişoreni. Andrei Bodiu a punctat, încă din start, dimensiunea experimentală a cărţilor, dar şi dimensiunea social – civică pe care timişorenii au dezvoltat-o consecvent de două decenii şi mai bine. Moderatorul lansării a mai adăugat apoi şi motivele pentru care Timişoara rămâne o redută a conceptului de societate civilă românească, dar a ţinut să evidenţieze şi calitatea şi profesionalismul scriiturii celor doi autori, cât şi încântarea cu care se citesc asemenea texte prin prisma calităţii scrisului.

Daniel Vighi, aşa cum l-am cunoscut şi ulterior în cadrul unui interviu, a ţinut să întărească pledoaria antevorbitorului său, adăugând că nu neapărat faptul că Timişoara era un oraş polietnic şi multicultural a cristalizat societatea civilă locală, ci mai degrabă realitatea că oraşul era legat de structuri, acţiuni anticomuniste la îndemână, cum ar fi de exemplu şi  muzica rock.

Georgeta Moarcăs, cea care îşi împărţise atribuţiile de vorbitoare cu Adrian Lăcătuş, a semnalat fragmentarismul Aleii din Parc, dar  a constatat şi că această carte este, de fapt, rezultatul unui experiment foarte simpatic şi de dorit – o plimbare în cotidianul timişorean a celor doi scriitori, care însă nu sondează doar realitatea la îndemână, ci şi epocile cultural istorice. Singura prezenţă feminină printre vorbitori a făcut o scurtă caracterizare a celor doi autori, aşa cum se desprind ei din scriitura cărţilor lansate, un Daniel Vighi pasionat de descriptiv mai mult decât de narativ şi  un Viorel Marineasa   mai glisat şi contactând uneori ironic aceste păreri nostalgice, melancolice pe care le foloseşte Daniel Vighi.

Adrian Lăcătuş, căruia i-a revenit conform algoritmului prezentarea cărţii Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic/ Memorator pentru tanchişti a subliniat ideea că acest volum  este rezultatul unei prietenii reale, nu doar literare şi că, de obicei, scriitorii odată cu trecerea anilor devin tot mai solitari, însă iată că Daniel Vighi şi Viorel Marineasa combat această teorie. Decanul facultăţii de litere a mai reitarat şi că cele două discursuri comunică între ele în moduri subtile, prin teme care sunt preluate de la unul la altul sau prin formule lexicale, toate acestea creând tot felul de efecte de lectură – nu ştii cum să citeşti, cu cine să începi, cu cine să termini.

A ştiut să încheie şi să pună punctul pe i Romulus Bucur, care a remarcat încă o dată calitatea celor doi scriitori şi decizia lor îndrăzneaţă şi solidară de a nu se (auto)izola în turnul lor de fildeş, ci de a se implica social şi civic în viaţa cotidiană timişoreană. De altfel, această remarcă a fost întărită ulterior şi de interviul pe care l-am realizat cu Daniel Vighi şi Viorel Marineasa în cele două zile ale Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană de la Braşov.

Articol scris de Dan Tabac
Vedeţi si alte articole scrise de Dan Tabac
Powered By DT Author Box

Un comentariu

Lasă un comentariu