Revista „Ramuri” nr. 9 din 2014 despre „Astra. Literatură, arte şi idei” nr. 1-2/ 2014

În revista Astra, nr. 1-2/ 2014, detectăm Însemnările unui cenaclist iepocal, de Viorel Padina, centrate pe atmosfera cvasi-legendarelor, de-acum, grupări din care s-a născut ceea ce avea să se numească – capitol de neocolit în istoria literară – optzecismul, lunediştii, respectiv cei de la Amfiteatru, unde semnatarul a şi debutat. Relatarea are nerv, e ponderată colocvial şi are meritul de a funcţiona ca o naraţiune personală unde apar personaje remarcabile sau respingătoare ale lumii literare de atunci, frânturi de conversaţii, trasee boeme prin capitală punctate de replicile şi gesturile lui Nichita Stănescu, mereu uimitor pentru tinerii aspiranţi („mare, moale, alb, blând, superb şi urât, histrion tragic”, „cu masca aceea de suferind felice, cu aura de geniu adulat, sclipitor, plângăreţ şi generos”). Tabloul, ca un puzzle, al emergenţei unei generaţii din ruinele cutremurului din 1977 şi din cele, mai greu vizibile, ale mutilării literaturii săvârşită de omniprezenţii activişti, merită revăzut, măcar pentru a se înţelege azi, când totul e permis, că atunci, şansa unui tânăr depindea, deseori, de inspiraţia şi protecţia unui guru.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu